“Ambianta la care se raporteaza necurmat actuala
pictura a lui Almasanu, care-i contine matricial creatia,
este acum a unei gradini insemnand, pentru el, totul.
Ca in reflexele imprevizibile ale unei scoici aduna in ea
rumorile st ritmurile lumii.”

DAN HAULICA
VIRGIL ALMASANU, Dalles 1986

“Dedesubtul griurilor sale, in chip miraculos
transformate in culoare, in ton cu valoarea cromatica,
rasuna o melodie echilibrata, se descifreaza raporturi
armonice. Aceasta armonie reiese din tipul sau de metafora,
care include omologia dintre echilibrul marelui edificiu al
lumii si echilibrul, in fond clasic al artistului.
El ne spune armonla lumii, armonia din adancul
sufletului sau de taran roman, integrat printr-o traditie
spirituala multimilenara unei culturi originale, in care
ritmurile cosmice isi raspund cu ritmurile vietii si fapturii
omenesti si raportul armonic stabilit intre om si lume vine,
prin simboluri stravechi, sa se reafirme la acest modern eu
radacini spirituale organice in pamantul tarii sale.

ION FRUNZETTI
“Catalogul Bienalel de Ia Venetia”
iunie, 1968

“.. Este suficient sa observi tabloul “Zid de manastire”
sau “Poarta” pentru a-ti da seama cum pictorul, cu subti-
rimea acestor culori, cu zabovirea intr-un gri-argintiu sau
alb-gri, de o profunzime aproape metafizica, vrea sa reevoce
prezenta unei lumi care are inca mirosul pamantului
cristalizat in aerul campiilor. Rezultatul este deci doveditor
din toate punctele de vedere: compozitia, datorata unui
control al ratiunii asupra emotiei, si folosirea culorilor
anume rafinate, confirma faptul ca Almasanu se afla in
interiorul unei traditii care devine aristocratie mintala, care
propune si decanteaza un lirism viril.”

LUIGI LAMBERTINI
Bienala de la Venetia, 1968

…pictura lui Virgil Almasanu nu poate fi epuizata in termeni de simplu ” rafinament” : griurile ei nu sunt o comoda formula stilistica , o maniera abila practicata rutinier ci un discurs
complicat in care se exprima ceva din destinul insusi al modernitatii.
Pictura lui nu e o oarecare pictura de griuri : e o pictura despre lumea griurilor, o analitica a acestei lumi. .Exista in lucrarile sale un repertoriu cvasi complet: griuri care au patosul albului
orbit,sau dimpotriva, promisiunea aurorala a negrului( sau albastrului) diluat, griuri usoare din familia palorii imperceptibile si griuri apasatoare, dramatice ca cerul furtunii; griuri matasoase,voaluri subtiri, acoperind formele cu un fosnet voit si griuri grave ,adanci, baritonale, lasate ca un clopot asupra lumii; griuri fumsi griuri cenusa din care exala arome arse:
lichide, testoase, griuri de pergament, de zid vechi, de argint patinat, de plumb, de aluminiu; griuri prafoase,care te sufoca, si griuri exaltante, spumoase de nori invinsi; griuri atmosferi
ce invaluitoare,racoroase, casante, ireale ca imaginile visate’ prozaice, expozitive,sceptice, ale discretiei, ale spleenului, tandre, batranesti,ale indeciziei, ale asteptarii indefinite, ale
mediocritatii… Armonie latenta si deopotriva spatiu optim de manifestare a culorii.

Andrei Plesu
O poetica a griurilor, Februarie 1986